tricromatic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRICROMÁTIC, -Ă, tricromatici, -ce, adj. Care se referă la cele trei culori fundamentale sau la sistemul tricromatic; tricolor (
1). ◊ (
Fiz.)
Sistemul tricromatic = sistem de reprezentare a culorilor, bazat pe faptul experimental că orice culoare poate fi reprodusă prin amestecul a trei culori fundamentale, mereu aceleași, și care trebuie astfel alese încât nici una să nu poată fi reprodusă prin amestecul celorlalte două. –
Tri- +
cromatic.tricromatic (Dicționar de neologisme, 1986)TRICROMÁTIC, -Ă adj. Referitor la trei culori fundamentale, astfel alese încât una să nu poată fi reprodusă prin amestecul celorlalte două; tricolor. [Cf. fr.
trichromatique].
tricromatic (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRICROMÁTIC, -Ă adj. referitor la cele trei culori fundamentale (galben, albastru, roșu), una să nu poată fi reprodusă prin amestecul celorlalte două. (< fr.
trichromatique)
tricromatic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tricromátic (tri-cro-) adj. m.,
pl. tricromátici; f. tricromátică, pl. tricromáticetricromatic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRICROMÁTIC, -Ă, tricromatici, -ce, adj. Care se referă la cele trei culori fundamentale sau la sistemul tricromatic; tricolor (
1). ◊ (
Fiz.)
Sistemul tricromatic = sistem de reprezentare a culorilor, bazat pe faptul experimental că orice culoare poate fi reprodusă prin amestecul a trei culori fundamentale, mereu aceleași, și care trebuie astfel alese încât niciuna să nu poată fi reprodusă prin amestecul celorlalte două. —
Tri- +
cromatic.