tribuniciar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRIBUNICIÁR, -Ă, tribuniciari, -e, adj. Privitor la funcția de tribun. [
Pr.:
-ci-ar] –
Cf. fr. tribunitien, lat. tribunicius.tribuniciar (Dicționar de neologisme, 1986)TRIBUNICIÁR, -Ă adj. Referitor la funcția de tribun. [Pron.
-ci-ar. / cf. fr.
tribunitien, lat.
tribunicius].
tribuniciar (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRIBUNICIÁR, -Ă adj. care aparține tribunului. (după fr.
tribunitien, lat.
tribunicius)
tribuniciar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRIBUNICIÁR, -Ă, tribuniciari, -e,
adj. Privitor la funcția de tribun. [
Pr.: -
ci-ar] —
Cf. fr. tribunitien, lat. tribunicius.