tributar - explicat in DEX

tributar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRIBUTÁR, -Ă, tributari, -e, adj. Care plătește tribut; p. ext. dependent, supus (economicește). ♦ Fig. Care datorează cuiva ceva. – Din fr. tributaire, lat. tributarius.

tributar (Dicționar de neologisme, 1986)
TRIBUTÁR, -Ă adj. Care plătește tribut; (p. ext.) dependent, supus economicește. ♦ (Fig.) Dependent sub raport ideologic, influențat; care datorează cuiva ceva. [Cf. fr. tributaire].

tributar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TRIBUTÁR, -Ă adj. 1. care plătește tribut; (p. ext.) dependent, supus. 2. (fig.) dependent sub raport ideologic; care datorează cuiva ceva. 3. (despre un curs de apă) care se varsă într-un curs de apă mai mare, într-un lac sau în mare. (< fr. tributaire, lat. tributarius)

tributar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tributár adj. m., pl. tributári; f. tributáră, pl. tributáre

tributar (Dicționaru limbii românești, 1939)
*tributár, -ă adj. (lat. tributarius). Supus tributuluĭ: țară tributară. Fig. Supus: oameniĭ îs tributarĭ morțiĭ. Geogr. Afluent, care se varsă în: Oltu e tributar Dunăriĭ.

tributar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tributar a. 1. care plătește tribut: țară tributară; 2. fig. dependent, supus: suntem cu toții tributari morții; 3. se zice de un curs de apă în raport cu acela în care se varsă.

tributar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRIBUTÁR, -Ă, tributari, -e, adj. Care plătește tribut; p. ext. dependent, supus (economicește). ♦ Fig. Care datorează cuiva ceva; care este dependent, supus unei cauze, unei idei etc. — Din fr. tributaire, lat. tributarius.