trecătoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)trecătoáre (drum de trecere)
s. f.,
g.-d. art. trecătórii; pl. trecătóritrecătoare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)trecătoare f.
1. loc de trecut, în special loc îngust într’o țară muntoasă;
2. cărare strâmtă între doi munți.