trebuitor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TREBUITÓR, -OÁRE,trebuitori, -oare, adj. (Rar) Trebuincios. [Pr.: -bu-i-] – Trebui + suf. -tor.
trebuitor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) trebuitór (rar) (-bu-i-) adj. m., pl. trebuitóri; f. sg. și pl. trebuitoáre
trebuitor(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TREBUITÓR, -OÁRE,trebuitori, -oare, adj. (Rar) Trebuincios. [Pr.: -bu-i-] — Trebui + suf. -tor.