trecător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRECĂTÓR, -OÁRE, trecători, -oare, adj.,
subst. I. Adj. 1. Care trece repede, care nu durează mult; temporar.
2. Care trece printr-un loc fără a se opri multă vreme, care este în trecere pe undeva.
II. S. m. și
f. Pieton. ♦ Drumeț, călător.
III. S. f. 1. Drum îngust de trecere printre doi munți sau printre două înălțimi; pas.
2. P. gener. Loc de trecere. –
Trece +
suf. -ător.