trece (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRÉCE, trec, vb. III.
I. 1. Intranz. A merge fără a se opri, printr-un anumit loc sau prin dreptul cuiva sau a ceva, a străbate un loc fără a se opri, a-și urma drumul, a fi în trecere pe undeva. ◊
Expr. A trecut baba cu colacii = e prea târziu, n-ai prins momentul, ai scăpat ocazia. ♦ A merge rânduri-rânduri, formând un convoi, o coloană; a se succeda, a se perinda. ◊
Expr. (
Tranz.)
A trece în revistă =
a) a inspecta trupele adunate în acest scop (într-o anumită formație);
b) a lua în considerație fapte, evenimente în succesiunea și desfășurarea lor.
2. Intranz. A merge într-o anumită direcție, spre o anumită țintă, cu un anumit scop. ♦ (Despre ape curgătoare, despre drumuri, șosele etc.) A avea cursul sau traseul prin...
3. Intranz. A se abate din drum pe undeva sau pe la cineva, a face o (scurtă) vizită cuiva.
4. Tranz. (
Pop.) A ocoli. ◊
Expr. A trece cu vederea =
a) a nu lua în seamă (pe cineva sau ceva), a nu da importanța cuvenită, a neglija, a omite;
b) a nu lua ceva în nume de rău, a nu ține seamă de...; a ierta, a uita.
5. Intranz. (Adesea
fig.) A depăși, a merge mai departe de..., a lăsa în urmă.
6. Tranz. A sări, a păși peste un obstacol, peste o barieră, pentru a ajunge dincolo sau de cealaltă parte. ◊
Expr. A trece hopul = a scăpa de o greutate, de o primejdie.
Nu zi hop până nu treci șanțul = nu te lăuda prea devreme cu o izbândă încă nesigură. ♦ A străbate un drum de-a curmezișul; a traversa. ♦
Intranz. A păși peste cineva sau ceva, călcând în picioare, zdrobind. ◊
Expr. A trece peste cineva = a desconsidera, a disprețui pe cineva.
7. Tranz. A transporta (dincolo de... sau peste...).
8. Tranz. A atinge un corp, un obiect cu o mișcare ușoară de alunecare pe suprafața lui. ◊
Expr. (
Intranz.)
A trece cu buretele peste ceva = a da uitării ceva, a ierta greșelile cuiva.
9. Tranz. A petrece prin..., peste..., pe după...
10. Intranz. A se duce într-alt loc, a merge dintr-un loc în altul; a schimba un loc cu altul. ◊
Expr. A trece la cineva sau
în rândurile cuiva (sau
a ceva) ori
de partea cuiva = a se ralia la ceva (sau cu cineva). ♦
Fig. (Determinat prin „în cealaltă lume”, „din lume”, „din viață” etc.) A muri. ♦ A schimba o stare cu alta, o lucrare sau o acțiune cu alta.
11. Intranz. A ajunge la..., a fi transmis (din mână în mână, de la unul la altul, din om în om) până la... ♦
Tranz. A da, a transmite ceva.
12. Intranz. A-și îndrepta atenția spre o nouă îndeletnicire, spre un nou câmp de activitate; a începe să se ocupe cu altceva, a se apuca de altceva. ◊
Expr. A trece la fapte = a acționa.
13. Tranz. A introduce, a înregistra, a înscrie (într-un registru, într-o rubrică, într-o clasificare); a repartiza pe cineva undeva. ♦ A înscrie un bun pe numele cuiva.
14. Tranz. A susține cu succes un examen; a declara reușit, admis; a fi promovat într-o clasă superioară.
II. 1. Intranz. și
tranz. A parcurge un drum sau un spațiu limitat, îngust. ◊
Expr. A-i trece cuiva printre degete, se spune când cineva lasă să-i scape ceva, când pierde ceva.
Îi trec mulți bani prin mâini, se spune când cineva cheltuiește fără socoteală, când risipește bani mulți. ♦
Tranz. A supune unei operații de filtrare, de cernere, de strecurare. ♦
Intranz. A străbate greu un spațiu îngust, a-și face drum (cu greu) printr-un spațiu îngust; a răzbate. ◊
Expr. A trece ca un câine prin apă = a nu se alege (din viață, din școală etc.) cu nici o experiență, cu nici o învățătură.
A trece prin foc și prin apă = a îndura multe nevoi și necazuri, a răzbate prin multe greutăți. (
Tranz.)
A trece pe cineva prin toate apele = a ponegri, a calomnia pe cineva.
2. Intranz. Fig. A avea de suferit, de îndurat; a fi supus ia...
3. Intranz. A ieși de partea cealaltă (făcând o spărtură, o tăietură, o deschizătură); a străpunge. ◊
Expr. A trece (pe cineva)
pe sub ascuțișul sabiei (sau
sub sabie, sub paloș) = a omorî. ♦ (Rar; despre agenți fizici sau chimici; cu determinări introduse prin
prep. „prin”) A pătrunde în întregime prin...
4. Tranz. (Despre anumite stări fiziologice) A cuprinde, a copleși pe cineva (fără a putea fi oprit).
III. 1. Intranz. (Despre unități de timp) a se scurge, a se desfășura (apropiindu-se de sfârșit). ◊
Expr. Mai trece ce mai trece... = după o bucată de vreme..., după un timp (nu prea lung).
Nu e timpul trecut (sau
vremea trecută) = nu e prea târziu, mai e timp. ♦
Refl. A lua sfârșit: a nu mai fi actual.
2. Intranz. A dispărea, a pieri (după o bucată de vreme). ♦ (Despre suferințe, necazuri, boli etc.) A înceta să mai existe, să se mai facă simțit să mai acționeze.
3. Tranz. A petrece un timp, o epocă din viață. ◊
Expr. A-și trece vremea = a-și folosi vremea fără rost.
A-și trece din vreme = a-și petrece timpul mai ușor, mai repede. ♦
Refl. (
Înv.) A se întâmpla, a se petrece.
4. Intranz. A depăși o anumită vârstă, o anumită limită de timp.
5. Refl. A-și pierde vigoarea, frăgezimea tinereții; a îmbătrâni. ♦ (Despre fructe) A fi prea copt. ♦ (Despre plante) A se veșteji, a se stinge.
6. Refl. (Despre anumite materiale) A se consuma.
IV. Intranz. A fi mai mare sau mai mult decât o anumită mărime, valoare, cantitate; a depăși. ◊
Expr. Treacă de la mine (sau
de la tine etc.), se spune când se face o concesie. ♦ A ajunge până dincolo de... ♦
Tranz. (
Înv. și
reg.) A depăși limita obișnuită, normală. ◊
Expr. (
Refl.;
pop.)
A se trece din pahare (sau
din băut) = a bea prea mult; a se ameți de băutură. (
Refl.)
A se trece cu firea = a lua lucrurile prea în serios; a se emoționa.
A trece măsura = a exagera.
V. 1. Refl. (
Pop.: în forma negativă) A nu putea fi luat în seamă; a nu avea crezare, a nu avea trecere. ♦
Tranz. A nu ierta, a nu îngădui.
2. Intranz. A fi considerat..., a fi luat drept...
3. Intranz. (Rar) A se transforma, a se preface în... –
Lat. traicere.trece (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)tréce (-c, -cút), vb. –
1. A umbla, a merge dintr-un loc în altul. –
2. A purta, a duce, a conduce dintr-un loc la altul. –
3. A muta, a transfera. –
4. A transfera, a strămuta, a transmite. –
5. A curge, a se scurge, a se desfășura. –
6. A-și petrece timpul, a-și ocupa timpul. –
7. A depăși, a merge mai încolo. –
8. A pătrunde, a traversa, a străpunge. –
9. A băga, a introduce. –
10. A strecura, a filtra, a cerne. –
11. A se coace prea mult, a putrezi. –
12. A fi în exces, a întrece. –
13. A suporta, a tolera, a admite. –
14. A nu vorbi despre, a omite. –
15. A ascunde, a tăinui, a ierta. –
16. A se abține, a nu intra în anumite jocuri de cărți. –
17. A aproba, a fi admis, a intra dintr-o clasă în cea superioară. –
18. A intra prin contrabandă. –
19. A experimenta, a nota. –
20. (Cu
pron. în
acuz.) A-l apuca, a simți nevoia de, a se scăpa pe el. –
21. (Cu
pron. în
dat.) A nu mai conta, a se consola, a nu mai observa. –
22. A se întrece cu, a exagera. –
23. A înregistra, a înscrie. –
24. A se abate pe la, a face o vizită, a se opri în treacăt. –
25. A înceta, a nu mai exista. –
26. A se transforma, a deveni; a se face. –
27. (Cu
drept) A fi luat ca, a avea nume de... –
28. (
Refl.) A avea căutare, a fi cerut. –
Mr. trec, tricui, tricută, treațire; megl. trec; istr. trec. Lat. traicĕre (Pușcariu 1757; REW 8842),
cf. port. tragir. –
Der. treacăt, s. n. (pasaj, loc de trecere;
în treacăt, în trecere);
trecător, adj. (care trece; pasibil; temporar);
trecător, s. m. (pieton);
trecătoare, s. f. (
înv., pasaj, tranzit; loc de trecere; defileu; cheie; strîmtoare);
trecere, s. f. (pasaj, tranzit, traversare; loc pe unde se trece; reușită, succes; influență);
trecînd, adv. (
înv., exceptînd, cu excepția);
trecut, adj. (precedent; dat prin sită; tîrziu; prea copt; ofilit; beat);
trecut, s. n. (trecere; preterit);
întrece, vb. (a depăși; a înainta, a lăsa în urmă;
refl., a intra în competiție, a concura; a-și da silința, a se depăși; a-și depăși limitele, a întrece măsura; a învinge, a birui);
neîntrecut, adj. (invincibil). –
Cf. treaptă, petrece.trece (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tréce (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. trec, imperf. 3
sg. treceá; conj. prez. 3
să treácă; part. trecúttrece (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)trece v. (
neutru)
1. a merge dela un loc la altul:
a trece din România în Ardeal, a trece la vrăjmaș; 2. a trece prin, a străbate:
Dâmbovița trece prin București; fig. a îndura:
a trece prin multe nevoi; a veni din întâmplare:
a trece prin minte; 3. a se transmite:
a trece din tată în fii; 4. a ajunge în urma unei schimbări:
a trece dela o idee la alta; 5. a fi adoptat (vorbind de o lege);
6. a dura puțin:
frumusețea trece; 7. a se scurge:
apa trece, pietrele rămân; fig.
toate trec; 8. a dispare, a peri:
vremea trece, a trecut viscolul; fig.
i-a trecut pofta; 9. a covârși:
trecuse de 40 de ani; 10. a trece de, a fi considerat:
trece de învățat. ║ (
activ)
1. a traversa: a trece o apă, un pod;
2. a transporta:
a trece mărfuri, l’a trecut dincolo; 3. a coprinde:
l’au trecut sudori de moarte; 4. a fi supus la:
a trece un examen; 5. a îngădui:
treacă dela mine; 6. a omite:
a trece un rând; a trece cu vederea, a nu ținea seamă;
a trece sub tăcere, a nu vorbi de. ║ (reciproc)
1. a se permite:
multe-i se trec; 2. a-și pierde frumusețea, frăgezimea:
florile s’au trecut; fig.
flăcăul începe și el a se trece CR. [Lat. TRAICERE].
trece (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRÉCE, trec, vb. III.
I. 1. Intranz. A merge fără a se opri, printr-un anumit loc sau prin dreptul cuiva sau a ceva, a străbate un loc fără a se opri, a-și urma drumul, a fi în trecere pe undeva. ◊
Expr. A trecut baba cu colacii = e prea târziu, n-ai prins momentul, ai scăpat ocazia. ♦
A merge rânduri-rânduri, formând un convoi, o coloană; a se succeda, a se perinda. ◊
Expr. (
Tranz.)
A trece în revistă =
a) a inspecta trupele adunate în acest scop (într-o anumită formație);
b) a lua în considerație fapte, evenimente în succesiunea și desfășurarea lor.
2. Intranz. A merge într-o anumită direcție, spre o anumită țintă, cu un anumit scop. ♦ (Despre ape curgătoare, despre drumuri, șosele etc.) A avea cursul sau traseul prin...
3. Intranz. A se abate din drum pe undeva sau pe la cineva, a face o (scurtă) vizită cuiva.
4. Tranz. (
Pop.) A ocoli. ◊
Expr. A trece cu vederea =
a) a nu lua în seamă (pe cineva sau ceva), a nu da importanța cuvenită, a neglija, a omite;
b) a nu lua ceva în nume de rău, a nu ține seamă de...; a ierta, a uita.
5. Intranz. (Adesea
fig.) A depăși, a merge mai departe de..., a lăsa în urmă.
6. Tranz. A sări, a păși peste un obstacol, peste o barieră, pentru a ajunge dincolo sau de cealaltă parte. ◊
Expr. A trece hopul = a scăpa de o greutate, de o primejdie.
Nu zi hop până nu treci șanțul = nu te lăuda prea devreme cu o izbândă încă nesigură. ♦ A străbate un drum de-a curmezișul; a traversa. ♦
Intranz. A păși peste cineva sau ceva, călcând în picioare, zdrobind. ◊
Expr. A trece peste cineva = a desconsidera, a disprețui pe cineva.
7. Tranz. A transporta (dincolo de... sau peste...).
8. Tranz. A atinge un corp, un obiect cu o mișcare ușoară de alunecare pe suprafața lui. ◊
Expr. (
Intranz.)
A trece cu buretele peste ceva = a da uitării ceva, a ierta greșelile cuiva.
9. Tranz. A petrece prin..., peste..., pe după...
10. Intranz. A se duce într-alt loc, a merge dintr-un loc în altul; a schimba un loc cu altul. ◊
Expr. A trece la cineva sau
în rândurile cuiva (sau
a ceva)
ori de partea cuiva = a se ralia la ceva (sau cu cineva). ♦
Fig. (Determinat prin „în cealaltă lume”, „din lume”, „din viață” etc.) A muri. ♦ A schimba o stare cu alta, o lucrare sau o acțiune cu alta.
11. Intranz. A ajunge la..., a fi transmis (din mână în mână, de la unul la altul, din om în om) până la... ♦
Tranz. A da, a transmite ceva.
12. Intranz. A-și îndrepta atenția spre o nouă îndeletnicire, spre un nou câmp de activitate; a începe să se ocupe cu altceva, a se apuca de altceva. ◊
Expr. A trece la fapte = a acționa.
13. Tranz. A introduce, a înregistra, a înscrie (într-un registru, într-o rubrică, într-o clasificare); a repartiza pe cineva undeva. ♦ A înscrie un bun pe numele cuiva.
14. Tranz. A susține cu succes un examen; a declara reușit, admis; a fi promovat într-o clasă superioară.
II. 1. Intranz. și
tranz. A parcurge un drum sau un spațiu limitat, îngust. ◊
Expr. A-i trece cuiva printre degete, se spune când cineva lasă să-i scape ceva, când pierde ceva.
Îi trec mulți bani prin mâini, se spune când cineva cheltuiește fară socoteală, când risipește bani mulți. ♦
Tranz. A supune unei operații de filtrare, de cernere, de strecurare. ♦
Intranz. A străbate greu un spațiu îngust, a-și face drum (cu greu) printr-un spațiu îngust; a răzbate. ◊
Expr. A trece ca un câine prin apă = a nu se alege (din viață, din școală etc.) cu nicio experiență, cu nicio învățătură.
A trece prin foc și prin apă = a îndura multe nevoi și necazuri, a răzbate prin multe greutăți. (
Tranz.) A trece pe cineva prin toate apele = a ponegri, a calomnia pe cineva.
2. Intranz. Fig. A avea de suferit, de îndurat; a fi supus la...
3. Intranz. A ieși de partea cealaltă (făcând o spărtură, o tăietură, o deschizătură); a străpunge. ♦
Expr. A trece (pe cineva)
pe sub ascuțișul sabiei (sau
sub sabie, sub paloș) = a omorî. ♦ (Rar; despre agenți fizici sau chimici; cu determinări introduse prin
prep. „prin”) A pătrunde în întregime prin...
4. Tranz. (Despre anumite stări fiziologice) A cuprinde, a copleși pe cineva (fără a putea fi oprit).
III. 1. Intranz. (Despre unități de timp) A se scurge, a se desfășura (apropiindu-se de sfârșit). ◊
Expr. Mai trece ce mai trece... = după o bucată de vreme..., după un timp (nu prea lung).
Nu e timpul trecut (sau
vremea trecută) = nu e prea târziu, mai e timp. ♦
Refl. A lua sfârșit; a nu mai fi actual.
2. Intranz. A dispărea, a pieri (după o bucată de vreme). ♦ (Despre suferințe, necazuri, boli etc.) A înceta să mai existe, să se mai facă simțit, să mai acționeze.
3. Tranz. A petrece un timp, o epocă din viață. ◊
Expr. A-și trece vremea = a-și folosi vremea fără rost.
A-și trece din vreme = a-și petrece timpul mai ușor, mai repede. ♦
Refl. (
înv.) A se întâmpla, a se petrece.
4. Intranz. A depăși o anumită vârstă, o anumită limită de timp.
5. Refl. A-și pierde vigoarea, frăgezimea tinereții; a îmbătrâni. ♦ (Despre fructe) A fi prea copt. ♦ (Despre plante) A se veșteji, a se stinge.
6. Refl. (Despre anumite materiale) A se consuma.
IV. Intranz. A fi mai mare sau mai mult decât o anumită mărime, valoare, cantitate; a depăși. ◊
Expr. Treacă de la mine (sau
de la tine etc.), se spune când se face o concesie. ♦ A ajunge până dincolo de... ♦
Tranz. (
înv. și
reg.) A depăși limita obișnuită, normală. ◊
Expr. (
Refl.;
pop.)
A se trece din pahare (sau
din băut) = a bea prea mult; a se ameți de băutură. (
Refl.)
A se trece cu firea = a lua lucrurile prea în serios; a se emoționa.
A trece măsura = a exagera.
V. 1. Refl. (
Pop.; în forma negativă) A nu putea fi luat în seamă; a nu avea crezare, a nu avea trecere. ♦
Tranz. A nu ierta, a nu îngădui.
2. Intranz. A fi considerat..., a fi luat drept...
3. Intranz. (Rar) A se transforma, a se preface în... —
Lat. traicere.