trebăluì - explicat in DEX

trebălui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TREBĂLUÍ, trebăluiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. A face tot felul de treburi mărunte (pe lângă casă); a roboti. – Treabă + suf. -ălui.

trebălui (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
trebăluí, trebăluiesc, vb. intranz. – A lucra, a face tot felul de treburi mărunte: „Nu ni-i lene a lucra și de dimineața până seara trebăluim” (Iadara, 2011). – Din treabă (< sl. trěba) + -ălui.

trebălui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
trebăluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. trebăluiésc, imperf. 3 sg. trebăluiá; conj. prez. 3 să trebăluiáscă

trebălui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TREBĂLUÍ, trebăluiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Fam.) A face tot felul de treburi mărunte (pe lângă casă); a roboti. — Treabă + suf. -ălui.4

trebăluì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
trebăluì v. Mold. a face o treabă: n’o putea ceva trebălui p’acolo GR.