treaz - explicat in DEX

treaz (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TREAZ, -Ă, treji, -ze, adj. 1. Care se află în stare de veghe, care nu doarme; deștept. 2. Care nu este beat. 3. Fig. Care veghează cu atenție; vigilent. – Din sl. trĕzvŭ.

treaz (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
treáz (-ză), adj. – 1. Deștept, în stare de veghe. – 2. Vigilent, alert. – 3. Care nu a băut, care nu s-a îmbătat. – Var. înv. treazv. Sl. trĕzvŭ „cumpătat” (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 420; Conev 100), cf. slov. trezen. – Der. trezi, vb. (a deștepta, a însufleți, a excita; refl., a se deștepta; a se afla, a se găsi pe neașteptate; refl., a nu mai fi beat; refl., a se răsufla o băutură), înv. trezvi, din sl. trĕzviti sĕ „a se reglementa, a se modera”, uz general (ALR, I, 230); trezie (var. înv. trezvie), s. f. (stare de veghe; starea cuiva nebăut).

treaz (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
treáz adj. m., pl. treji; f. treáză, pl. tréze

treaz (Dicționaru limbii românești, 1939)
treáz, -ă adj., pl. trejĭ, treze (vsl. trĭezvŭ, treaz, nu beat; bg. trĭezven). Care nu e beat saŭ care nu doarme, deștept: păzitor treaz, copil treaz. Fig. Deștept, înțelept: om treaz, minte trează.

treaz (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
treaz a. 1. care nu e beat: ce-i în inima treazului este în gura beatului PANN; 2. deșteptat, viu: treaz și nedormit. [Slav. TRĬEZVŬ, cumpătat (la băutură)]. ║ m. cel treaz.

treaz (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TREAZ, -Ă, treji, -ze, adj. 1. Care se află în stare de veghe, care nu doamne; deștept. 2. Care nu este beat. 3. Fig. Care veghează cu atenție; vigilent. — Din sl. trĕzvŭ.