transcendental - explicat in DEX

transcendental (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRANSCENDENTÁL, -Ă, transcendentali, -e, adj. (În filozofia lui Kant) Care se referă la formele apriorice ale cunoașterii, care premerge experienței și o condiționează. ♦ Care este deasupra lumii reale. – Din fr. transcendantal, lat. transcendentalis.

transcendental (Dicționar de neologisme, 1986)
TRANSCENDENTÁL, -Ă adj. 1. (În filozofia scolastică) Referitor la atributele care depășesc categoriile lui Aristotel prin caracterul lor general valabil pentru oricare existență. 2. (În filozofia idealistă a lui Kant) Referitor la formele apriorice ale cunoașterii, care premerge experiența și o condiționează. 3. (Liv.) Superior normelor sau rațiunii umane; care este deasupra lumii reale. [Cf. fr. transcendantal].

transcendental (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TRANSCENDENTÁL, -Ă adj. 1. (în fil. scolastică) referitor la atributele care depășesc categoriile lui Aristotel prin caracterul lor general valabil pentru oricare existență. 2. (la Kant, referitor la formele apriorice ale cunoașterii) care premerge experienței și o condiționează. 3. care este deasupra lumii reale. (< fr. transcendantal)

transcendental (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
transcendentál (trans-cen-) adj. m., pl. transcendentáli; f. transcendentálă, pl. transcendentále

transcendental (Dicționaru limbii românești, 1939)
*transcendentál, -ă adj. (mlat. transcendentalis). Fil. Care se ocupă de lucrurĭ transcendente, anterioare experiențeĭ: după Kant, spațiu și timpu îs concepte transcendentale.

transcendental (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
transcendental a. care s’ocupă cu lucruri transcendente: filozofie transcendentală.

transcendental (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRANSCENDENTÁL, -Ă, transcendentali, -e, adj. (în filosofia lui Kant) Care se referă la formele apriorice ale cunoașterii, care premerge experienței și o condiționează. ♦ Care este deasupra lumii reale. — Din fr. transcendantal, lat. transcendentalis.