transcende (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRANSCÉNDE, transcend, vb. III.
Tranz. 1. (
Livr.) A trece dincolo de..., a păși peste..., a se ridica deasupra a ceva.
2. (
Fil.) A depăși limita cunoașterii experimentale, perceptibile. – Din
lat. transcendere, fr. transcender.transcende (Dicționar de neologisme, 1986)TRANSCÉNDE vb. III. tr. 1. (
Liv.) A trece dincolo (de un anumit punct, de ceva etc.), a trece peste, a păși peste, dincolo.
2. (
Fil.) A depăși limita cunoașterii experimentale, a realității perceptibile. [< lat.
transcendere, cf. it.
transcedere].
transcende (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRANSCÉNDE vb. tr. 1. a depăși un anumit nivel, stadiu, a trece dincolo de... 2. (fil.) a depăși limita cunoașterii experimentale, a realității perceptibile. (< fr.
transcender, lat.
transcendere)
transcende (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*transcénde (a ~) (
livr.)
(trans-cen-) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. transcéndtranscende (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRANSCÉNDE, transcend, vb. III.
Tranz. 1. (
Livr.) A trece dincolo de..., a păși peste..., a se ridica deasupra a ceva.
2. (
Fil.) A depăși limita cunoașterii experimentale, perceptibile. —
Din lat. transcendere, fr. transcender.