topinambur - explicat in DEX

topinambur (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TOPINAMBÚR, topinamburi, s. m. (Bot.) Nap (2) (Helianthus tuberosus). – Din fr. topinambour.

topinambur (Dicționar gastronomic explicativ, 2003)
TOPINAMBUR, topinamburi, s.m. Plantă erbacee originară din America de Nord, cu tulpina înaltă și flori mari, galbene (Helianthus tuberosus), asemănătoare cu floarea-soarelui, dar de la care se consumă tuberculii mari cu gust pronunțat de anghinare; pop. nap-porcesc; din fr. topinambour.

topinambur (Dicționar de neologisme, 1986)
TOPINAMBÚR s.m. Plantă originară din America, cu rădăcini sub formă de tuberculi, care se folosesc mai ales în hrana porcilor; (pop.) napi porcești. [< fr. topinambour < numele unui trib din Brazilia].

topinambur (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TOPINAMBÚR s. m. plantă originară din America, cu rădăcini sub formă de tuberculi, pentru hrana porcilor; nap. (< fr. topinambour)

topinambur (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
topinambúr s. m., pl. topinambúri

topinambur (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TOPINAMBÚR, topinamburi, s. m. (Bot.) Nap (2) (Helianthus tuberosus). — Din fr. topinambour.