toasta - explicat in DEX

toasta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TOASTÁ, toastez, vb. I. Intranz. A închina un pahar în sănătatea cuiva sau în cinstea unui eveniment; a ține un toast. – Din fr. toaster.

toasta (Dicționar de neologisme, 1986)
TOASTÁ vb. I. intr. A închina un pahar în sănătatea cuiva; a ține un toast. [Pron. to-as- și tosta. / < fr. toaster].

toasta (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TOASTÁ vb. intr. a închina un pahar în cinstea cuiva sau a ceva; a ține un toast. (< fr. toaster)

toasta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
toastá (a ~) (toas-) vb., ind. prez. 3 toasteáză

toastà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
toastà v. a purta un toast.

toasta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TOASTÁ, toastez, vb. I. Intranz. A închina un pahar în sănătatea cuiva sau în cinstea unui eveniment; a ține un toast. — Din fr. toaster.