tiran (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TIRÁN, -Ă, tirani, -e, subst.,
adj. 1. S. m. Stăpânitor absolut al unui stat sau al unei cetăți grecești din antichitate (care guverna cu cruzime);
p. gener. șef de stat care conduce în mod absolut; despot.
2. Adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care încearcă să-și impună voința în orice împrejurare, care asuprește pe cei din jur; (om) crud, nemilos. – Din
ngr. tirannos, fr. tyran.