tiranicesc(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TIRANICÉSC, -EÁSCĂ,tiranicești, adj. (Înv.) Tiranic. – Tiran + suf. -icesc.
tiranicesc(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) tiranicésc (înv.) adj. m., f. tiraniceáscă; pl. m. și f. tiranicéști
tiranicesc(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TIRANICÉSC, -EÁSCĂ,tiranicești, adj. (înv.) Tiranic. — Tiran + suf. -icesc.