tirănesc(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TIRĂNÉSC, -EASCĂ,tirănești, adj. (Înv.) Tiranic. – Tiran + suf. -esc.
tirănesc(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) tirănésc (înv.) adj. m., f. tirăneáscă; pl. m. și f. tirănéști
tirănesc(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TIRĂNÉSC, -EÁSCĂ,tirănești, adj. (înv.) Tiranic. — Tiran + suf. -esc.