tipicitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TIPICITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este tipic
2. –
Tipic2 +
suf. -itate.tipicitate (Dicționar de neologisme, 1986)TIPICITÁTE s.f. Caracter tipic. [Cf. it.
tipicità].
tipicitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)TIPICITÁTE s. f. caracter tipic. (< it.
tipicità)
tipicitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TIPICITÁTE s. f. (Rar) Caracterul a ceea ce este tipic
2. —
Tipic2 +
suf. -
itate.