tipie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TIPÍE, tipii, s. f. (
Reg.) Colină cu vârful teșit, de forma unui trunchi de con. –
Et. nec.tipie (Dicționar de neologisme, 1986)-TIPÍE Element secund de compunere savantă cu semnificația „procedeu de imprimare tipografică”. [Cf. fr.
-typie, it.
-tipia, gr.
-typia <
typos].
tipie (Marele dicționar de neologisme, 2000)-TIPÍE elem. tip
2(o)-.
tipie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tipíe s. f.,
art. tipía, g.-d. art. tipíei; pl. tipíi, art. tipíiletipie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TIPÍE, tipii, s. f. (
Reg.) Colină cu vârful teșit, de forma unui trunchi de con. —
Et. nec.