tinerețe (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TINERÉȚE, tinereți, s. f. 1. Perioadă din viața omului între copilărie și maturitate. ♦ Perioada de început a existenței unui animal sau a unui copac.
2. Stare a omului tânăr (caracterizată prin vigoare, prospețime, avânt).
3. Oameni tineri; tineret. –
Tânăr +
suf. -ețe.