tineresc - explicat in DEX

tineresc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TINERÉSC, -EÁSCĂ, tinerești, adj. Care aparține tinereții sau persoanelor tinere, privitor la tinerețe sau la persoanele tinere; caracteristic tinereții sau persoanelor tinere. – Tânăr + suf. -esc.

tineresc (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) tinerésc, -eáscă adj. De tînăr, juvenil: avînt tineresc.

tineresc (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) tinerésc v. intr. Trăĭesc ca tînăr: am tinerit împreună. Trans. P. P. Întineresc. V. copilăresc 2.

tineresc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tinerésc adj. m., f. tinereáscă; pl. m. și f. tineréști

tineresc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TINERÉSC, -EÁSCĂ, tinerești, adj. Care aparține tinereții sau persoanelor tinere, privitor la tinerețe sau la persoanele tinere; caracteristic tinereții sau persoanelor tinere. — Tânăr + suf. -esc.