tinerețe - explicat in DEX

tinerețe (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TINERÉȚE, tinereți, s. f. 1. Perioadă din viața omului între copilărie și maturitate. ♦ Perioada de început a existenței unui animal sau a unui copac. 2. Stare a omului tânăr (caracterizată prin vigoare, prospețime, avânt). 3. Oameni tineri; tineret. – Tânăr + suf. -ețe.

tinerețe (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tineréțe s. f., art. tineréțea, g.-d. art. tineréții; pl. tineréți, art. tineréțile

tinerețe (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tinerețe f. pl. 1. perioada vieții omenești între copilăria și bărbăția; 2. fig. calitățile și defectele celor tineri: știi cum sunt tinerețele.

tinerețe (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TINERÉȚE, tinereți, s. f. 1. Perioadă din viața omului între copilărie și maturitate. ♦ Perioada de început a existenței unui animal sau a unui copac. 2. Stare a omului tânăr (caracterizată prin vigoare, prospețime, avânt). 3. Oameni tineri; tineret. — Tânăr + suf. -ețe.