tineret (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TINERÉT s. n. Mulțime de tineri, totalitatea tinerilor; tinerime, tinerețe (
3). ♦ Totalitatea animalelor tinere de aceeași specie dintr-o gospodărie. –
Tânăr +
suf. -et.tineret (Dicționaru limbii românești, 1939)tinerét n., pl.
urĭ (d.
tînăr cu sufixu
-et). Tinerime. – În nord
-rít.tineret (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tinerét s. n.tineret (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tineret n. toți tinerii:
tineretul școalelor.tineret (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TINERÉT s. n. Mulțime de tineri, totalitatea tinerilor; tinerime, tinerețe (
3). ♦ Totalitatea animalelor tinere de aceeași specie dintr-o gospodărie. —
Tânăr +
suf. -
et.