tinerel(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TINERÉL, -EÁ, -ÍCĂ,tinerei, -ele, adj., s. m. și f. Diminutiv ai lui tânăr. – Tânăr + suf. -el.
tinerel(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) tinerél adj. m., s. m., pl. tineréi; adj. f., s. f. tinerícă/tinereá, pl. tineréle, art. tinerélele
tinerel(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TINERÉL, -EÁ, -ÍCĂ,tinerei, -ele, adj., s. m. și f. Diminutiv al lui tânăr. — Tânăr + suf. -el.