terțină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TERȚÍNĂ, terține, s. f. Poezie în formă fixă, alcătuită din strofe de trei versuri, dintre care al doilea rimează cu primul și cu al treilea din strofa următoare; terțet (
2). ♦ Strofă dintr-o astfel de poezie. – Din
it. terzina.