terțiar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TERȚIÁR, -Ă, terțiari, -e, adj. 1. Care reprezintă stadiul al treilea sau faza a treia în dezvoltarea unui lucru.
2. (În sintagma)
Eră terțiară (și substantivat,
n.) = perioadă geologică caracterizată prin mari prăbușiri ale scoarței terestre, care au dat naștere mărilor de azi și au făcut să apară lanțuri întregi de munți. [
Pr.:
-ți-ar] – Din
fr. tertiaire, lat. tertiarius.