terțiar - explicat in DEX

terțiar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TERȚIÁR, -Ă, terțiari, -e, adj. 1. Care reprezintă stadiul al treilea sau faza a treia în dezvoltarea unui lucru. 2. (În sintagma) Eră terțiară (și substantivat, n.) = perioadă geologică caracterizată prin mari prăbușiri ale scoarței terestre, care au dat naștere mărilor de azi și au făcut să apară lanțuri întregi de munți. [Pr.: -ți-ar] – Din fr. tertiaire, lat. tertiarius.

terțiar (Dicționar de neologisme, 1986)
TERȚIÁR, -Ă adj. 1. Care reprezintă al treilea stadiu, a treia fază în dezvoltarea unui lucru. 2. (Geol. și s.n.) Eră terțiară = neozoic. [Pron. -ți-ar. / < fr. tertiaire, cf. lat. tertius – al treilea].

terțiar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TERȚIÁR¹ s. m. membru al unuia din ordinele religioase catolice înființate de Franceso dÁssisi. (< fr. tertiaire, lat. tertiarius)

terțiar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TERȚIÁR², -Ă adj. 1. care reprezintă al treilea stadiu, a treia fază în dezvoltarea unui lucru. ♦ (ec.) sector ~ = sector al activității economice a unei țări, neproducător direct de bunuri, reprezentat preponderent de comerț și prestații (transporturi, administrație etc.). ◊ (med.; despre simptome) care apare după primele două faze ce caracterizează o boală. 2. eră ~ă (și s. n.) = neozoic. 3. (despre faună, floră, formații geologice) care aparține erei terțiare² (2). (< fr. tertiaire, lat. tertiarius)

terțiar (Dicționaru limbii românești, 1939)
*terțiár, -ă adj. (lat. tertiarius). Care ocupă al treilea rînd, care vine după cel secundar. Geol. Terenu terțiar, terenu sedimentar precedent celuĭ actual: marile maĭmuțe aŭ apărut în terțiar; periodu terțiar, acela în care s´a format terenu terțiar. S. n., pl. e. Terenu terțiar (care se împarte în eocen, miocen și pliocen).

terțiar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
terțiár¹ (-ți-ar) adj. m., pl. terțiári; f. terțiáră, pl. terțiáre

terțiar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
terțiár² (-ți-ar) s. n.

terțiar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
terțiar a. se zice de o epoca geologică în timpul căreia existau mamifere erbivore astăzi dispărute, dar despre cari se găsesc urme în stratele terenurilor terțiare.

terțiar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TERȚIÁR, -Ă, terțiari, -e, adj. 1. Care reprezintă stadiul al treilea sau faza a treia în dezvoltarea unui lucru. 2. (în sintagma) Eră terțiară (și substantivat, n.) = prima parte a mezozoicului (până la începutul erei cuatemare) caracterizată prin mari schimbări ale scoarței terestre, prin apariția mărilor și a lanțurilor de munți. [Pr.: -ți-ar] — Din fr. tertiaire, lat. tertiarius.