terezie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TEREZÍE, terezii, s. f. Instrument de cântărit format dintr-o pârghie mobilă cu două brațe egale, la capetele cărora atârnă câte un taler (pentru obiecte și greutăți);
p. restr. taler de balanță. – Din
tc. terazi.