terestru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TERÉSTRU, -Ă, tereștri, -stre, adj. Care aparține Pământului, privitor la Pământ, de (pe) Pământ; pământesc. – Din
fr. terrestre.terestru (Dicționar de neologisme, 1986)TERÉSTRU, -Ă adj. Referitor la Pământ, de (pe) Pământ; pământesc. [Cf. fr.
terrestre, lat.
terrestris].
terestru (Marele dicționar de neologisme, 2000)TERÉSTRU, -Ă adj. referitor la Pământ, de (pe) Pământ; pământesc. ◊ de natură materială. (< fr.
terrestre, lat.
terrestris)
terestru (Dicționaru limbii românești, 1939)*teréstru, -ă adj. (lat.
terrestris, d.
terra, pămînt). Al planeteĭ noastre:
globu terestru. De uscat, de pe uscat:
planete terestre, armata terestră. Fig. De pe acest pămînt, din această lume:
gîndirĭ terestre.terestru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)teréstru adj. m.,
pl. teréștri; f. teréstră, pl. teréstreterestru (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)terestru a. pământesc.
terestru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TERÉSTRU, -Ă, tereștri, -stre, adj. Care aparține Pământului, privitor la Pământ, de (pe) Pământ; pământesc. — Din
fr. terrestre.