terezie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TEREZÍE, terezii, s. f. Instrument de cântărit format dintr-o pârghie mobilă cu două brațe egale, la capetele cărora atârnă câte un taler (pentru obiecte și greutăți);
p. restr. taler de balanță. – Din
tc. terazi.terezie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)terezíe (-íi), s. f. – Taler de balanță. –
Var. tirizie. Megl. tereziiă. Tc. terazi (Roesler 604; Șeineanu, I, 356; Lokotsch 2029), din
per. tärazu, cf. alb. terezi, sb. terezija.terezie (Dicționaru limbii românești, 1939)terezíe și
tirizíe f. (turc. [d. pers.]
terazi, balanță;
terazi gözü, taleru balanțeĭ).
Sud. Vechĭ. Cantar [!] cu doŭă talere, cumpănă.
Azĭ. Taler de cantar.
terezie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)terezíe s. f.,
art. terezía, g.-d. art. terezíei; pl. terezíi, art. terezíileterezie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)terezie f. cumpănă, cântar mai mic. [Turc. TERAZI].
terezie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TEREZÍE, terezii, s. f. Instrument de cântărit format dintr-o pârghie mobilă cu două brațe egale, la capetele cărora atârnă câte un taler (pentru obiecte și greutăți);
p. restr. taler de balanță. — Din
tc. terazi.