tererem (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)tererém,
tererémuri, s.n. (înv.)
1. ornament melodic, tril.
2. zorzoane, marafeturi.
3. ornament grafic.
4. moft, ifos.
tererem (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)tererém (-muri), s. n. –
1. Tremolo. –
2. Ifos, moft, îngîmfare. –
3. Fleac, spoială. Creație expresivă,
cf. ngr. τερερίζω „a scoate triluri” (Tiktin).
tererem (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))TERERÉM, tereremuri, s. n. (
Înv.)
1. Ornament melodic; tril. ♦ Ornament grafic.
2. Fig. Ifos, moft; pretenție. –
Comp. ngr. tererismos.tererem (Dicționaru limbii românești, 1939)tererém n., pl.
urĭ (rudă cu ngr.
tererismós, fredonare).
Vechĭ. Fredonare tremurată, trémolo.
Azĭ. Fam. Zorzoane, marafeturĭ, garnitură nefolositoare:
casa, haĭna asta are prea mult tererem, prea multe tereremurĭ. Ifos, aparență:
are tererem de boĭer mare, tereremu deșertăcĭunilor lumeștĭ. A lua pe cineva cu tererem, a-l lua încet amăgindu-l cu vorba. V.
tril.tererem (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tererem n. Mold.
1. panglici la o haină femeiască, zorzoane;
2. fam. ifos:
gogoșari ce au tererem de patrioți mari AL.;
3. fig. aparență:
tereremul deșertăciunilor lumești AL.;
4. fig. fineță:
și-l ia cu tererem. [Origină necunoscută].