terfeli (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TERFELÍ, terfelesc, vb. IV.
Tranz. 1. A murdări, a mânji, a păta.
2. Fig. A înjosi, a insulta, a dezonora, a batjocori; a compromite. – Din
tearfă.terfeli (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)terfelí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. terfelésc, imperf. 3
sg. terfeleá; conj. prez. 3
să terfeleáscăterfeli (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TERFELÍ, terfelesc, vb. IV.
Tranz. 1. A murdări, a mânji, a păta.
2. Fig. A înjosi, a insulta, a dezonora, a batjocori; a compromite. — Din
tearfă.terfelì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)terfelì v.
1. a uza, a mânji:
a-și terfeli hainele; 2. fig. a ocărî:
am să-l terfelesc în foaia mea AL. [Cf.
tărfă, cârpă].