tercĭ - explicat in DEX

terci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TÉRCI, terciuri, s. n. Mâncare gătită din mălai fiert în apă; mămăligă foarte moale. ◊ Expr. A face pe cineva (sau ceva) terci = a nimici pe cineva (sau ceva); a distruge. – Et. nec.

terci (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
térci (-iuri), s. n. – Mămăligă foarte moale, coleașă. Origine necunoscută, poate expresivă; dar nu e atestată rădăcina cu care s-ar putea pune în legătură. Explicația din Germ. Sterz (Cihac, II, 532; Tiktin) este greu de admis. – Der. terciui, vb. (a face terci); terciuială, s. f. (acțiunea de a face terci).

terci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
terci s. n., pl. térciuri

terci (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TERCI, terciuri, s. n. Mâncare gătită din mălai fiert în apă; mămăligă foarte moale. ◊ Expr. A face pe cineva (sau ceva) terci = a nimici pe cineva (sau ceva); a distruge. — Et. nec.

tercĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
tercĭ n., pl. urĭ (cp. cu germ. de sus sterz, störz, tercĭ). Amestec semi lichid [!] de făină (de popușoĭ [!], de grîŭ) cu apă (ferbinte saŭ rece): mămăliga, în ainte [!] de a se întări, e tercĭ. – În nord cir. V. sos.