teratron (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TERATRÓN s. n. Emițător de unde a căror lungime depășește lungimile de undă ale luminii, dar este mai mică decât a celor folosite în radiolocație. – Din
fr. tératron.teratron (Marele dicționar de neologisme, 2000)TERATRÓN s. n. instrument de văzut prin ceață care emite unde a căror lungime depășește lungimile de undă ale luminii, dar este mai scurtă decât cele folosite în radiolocație. (< fr.
tératron)
teratron (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TERATRÓN s. n. Emițător de unde a căror lungime depășește lungimile de undă ale luminii, dar este mai mică decât a celor folosite în radiolocație. — Din
fr. tératron.