terariu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TERÁRIU, terarii, s. n. 1. (Rar) Stâncărie.
2. Spațiu amenajat pentru creșterea și observarea șerpilor, broaștelor țestoase etc. – Din
lat.,
fr.,
engl. terrarium, germ. Terrarium.terariu (Dicționar de neologisme, 1986)TERÁRIU s.n. Încăpere unde sunt crescute, pentru a fi observate, diferite animale mici terestre (șerpi, șopârle etc.). ♦ Teren stâncos amenajat special pentru cultivarea unei anumite plante. [Pron.
-riu. / < fr., lat.
terrarium, germ.
Terrarium].
terariu (Marele dicționar de neologisme, 2000)TERÁRIU s. n. 1. spațiu amenajat pentru creșterea și observarea diferitelor animale mici terestre (șerpi, șopârle, broaște țestoase etc.). 2. teren stâncos amenajat special pentru cultivarea unor anumite plante. (< fr., lat.
terrarium, germ.
Terrarium)
terariu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)teráriu [
riu pron. riu]
s. n.,
art. teráriul; pl. terárii, art. teráriile (-ri-i-)terariu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TERÁRIU, terarii, s. n. 1. (Rar) Stâncărie.
2. Spațiu amenajat pentru creșterea și observarea șerpilor, a broaștelor țestoase etc. —
Din lat.,
fr.,
engl. terrarium, germ. Terrarium.