terapeutic - explicat in DEX

terapeutic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TERAPEÚTIC, -Ă, terapeutici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a medicinii care studiază mijloacele și metodele de tratament, precum și modul de întrebuințare a medicamentelor; știința vindecării bolilor; terapie. 2. Adj. Care ține de terapeutică (1), privitor la terapeutică. [Pr.: -pe-u-] – Din fr. thérapeutique.

terapeutic (Dicționar de neologisme, 1986)
TERAPEÚTIC, -Ă adj. Referitor la terapeutică. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „curativ”, „(referitor la) terapie”, „de îngrijire medicală”. [Pron. -pe-u-. / < fr. thérapeutique].

terapeutic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TERAPEÚTIC, -Ă I. adj. referitor la terapeutică. II. s. f. 1. ramură a medicinei care studiază tratamentul bolilor; terapie. 2. metodă de vindecare a unei boli; tratament (2). (< fr. thérapeutique)

terapeutic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
terapeútic adj. m., pl. terapeútici; f. terapeútică, pl. terapeútice

terapeutic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TERAPEÚTIC, -Ă, terapeutici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a medicinei care studiază mijloacele și metodele de tratament, precum și modul de utilizare a medicamentelor; știința vindecării bolilor; terapie. 2. Adj. Care ține de terapeutică (1), privitor la terapeutică. [Pr.: -pe-u-] — Din fr. thérapeutique.

terapeŭtic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*terapéŭtic și -peútic, -ă adj. (vgr. therapeutikós). Curativ, care vindecă: agent terapeutic. S. f. Partea medicineĭ care arată cum se tratează boalele.