terasa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TERASÁ, terasez, vb. I.
Tranz. A amenaja terasamente pe un teren. – Din
fr. terrasser.terasa (Dicționar de neologisme, 1986)TERASÁ vb. I. tr. A executa terasamente, a consolida (cu pământ). [< fr.
terrasser].
terasa (Marele dicționar de neologisme, 2000)TERASÁ vb. tr. a executa terasamente, a consolida (cu pământ). (< fr.
terrasser)
terasa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TERASÁ, terasez, vb. I.
Tranz. A amenaja terasamente pe un teren. — Din
fr. terrasser.