terapie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TERAPÍE, terapii, s. f. Terapeutică (
1). ◊
Terapie tisulară = histoterapie.
Terapie intensivă = terapie prin care bolnavii imediat operați sau în stare foarte gravă sunt permanent asistați de personal medical în saloane speciale; reanimare. – Din
fr. thérapie.terapie (Dicționar de neologisme, 1986)TERAPÍE s.f. (
Med.) Metodă folosită pentru vindecarea unei boli; terapeutică. ♦ Îngrijire medicală; tratament. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „tratament”, „îngrijire medicală”, „medicație”. [< fr.
thérapie, cf. gr.
therapeia].
terapie (Marele dicționar de neologisme, 2000)TERAPÍE1 s. f. terapeutică (II, 1). (< fr.
thérapie)
terapie (Marele dicționar de neologisme, 2000)-TERAPÍE2 elem. -terapeut
3.
terapie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)terapíe s. f.,
art. terapía, g.-d. art. terapíei; pl. terapíi, art. terapíileterapie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TERAPÍE, terapii, s. f. Terapeutică (
1). ◊
Terapie tisulară = histoterapie.
Terapie intensivă = terapie prin care bolnavii imediat operați sau în stare foarte gravă sunt permanent asistați de personal medical în saloane speciale; reanimare. — Din
fr. thérapie.