terasament - explicat in DEX

terasament (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TERASAMÉNT, terasamente, s. n. 1. Lucrare constând din săpături în pământ, umpluturi etc., care se execută în vederea realizării unei căi ferate, a unui dig, a unui canal etc. ♦ Lucrare executată în scopul realizării unei construcții sau al extragerii unor materiale necesare șantierelor de construcții. 2. Totalitatea construcțiilor, în general din pământ și roci (platforme, săpături, umpluturi etc.), constituind infrastructura drumurilor, căilor ferate, canalelor etc. – Din fr. terrassament.

terasament (Dicționar de neologisme, 1986)
TERASAMÉNT s.n. Lucrare care constă în săparea și transportarea pământului, în umplerea anumitor denivelări de teren pentru a face terase, șosele, căi ferate. ♦ Totalitatea construcțiilor care constituie infrastructura unei șosele, a unei căi ferate etc. [Pl. -te, -turi. / < fr. terrassement].

terasament (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TERASAMÉNT s. n. ansamblu de lucrări în săparea și transportarea pământului, în umplerea anumitor denivelări de teren pentru a face terase, șosele, căi ferate; totalitatea construcțiilor care constituie infrastructura unei șosele, căi ferate etc. (< fr. terrassement)

terasament (Dicționaru limbii românești, 1939)
*terasamént n., pl. e (fr. terrassement). Săparea pămîntuluĭ p. șanțurĭ, nivelărĭ ș. a. Grămadă de pămînt nivelat: terasamentu unuĭ drum de fer. V. umplutură.

terasament (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
terasamént s. n., pl. terasaménte

terasament (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
terasament n. grămădire de pământ într’un loc.

terasament (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TERASAMÉNT, terasamente, s. n. 1. Lucrare constând din săpături în pământ, umpluturi etc., care se execută în vederea realizării unei căi ferate, a unui dig, a unui canal etc. ♦ Lucrare executată în scopul realizării unei construcții sau al extragerii unor materiale necesare șantierelor de construcții. 2. Totalitatea construcțiilor, în general din pământ și roci (platforme, săpături, umpluturi etc.), constituind infrastructura drumurilor, căilor ferate, canalelor etc. — Din fr. terrassament.