teofanie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TEOFANÍE s. f. (
Livr.) Apariție sau manifestare a divinității. [
Pr.:
te-o-] – Din
fr. théophanie.teofanie (Dicționar de neologisme, 1986)TEOFANÍE s.f. (
Rel.)
1. Apariție sau manifestare a divinității în formă personală ori impersonală.
2. Obiect în care s-ar realiza manifestarea divină. [Pron.
te-o-, gen.
-iei. / cf. it.
teofania, gr.
theophaneia – apariție a divinității].
teofanie (Marele dicționar de neologisme, 2000)TEOFANÍE s. f. apariție, manifestare a divinității sub formă materială. (< fr.
théophanie)
teofanie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)teofaníe (
livr.)
(te-o-) s. f.,
art. teofanía, g.-d. art. teofaníei; pl. teofaníi, art. teofaníileteofanie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TEOFANÍE, teofanii s. f. (
Livr.) Formă de apariție (revelație, întrupare etc.) a unei divinității în fața oamenilor. [
Pr.:
te-o-] — Din
fr. théophanie.