teogonic - explicat in DEX

teogonic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TEOGÓNIC, -Ă, teogonici, -ce, adj. Care aparține teogoniei, privitor la teogonie. [Pr.: te-o-] – Din fr. théogonique.

teogonic (Dicționar de neologisme, 1986)
TEOGÓNIC, -Ă adj. Referitor la teogonie. [< fr. théogonique].

teogonic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*teogónic, -ă adj. (vgr. theogonikós). Relativ la teogonie: legendele teogonice ale luĭ Esiod.

teogonic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
teogónic (te-o-) adj. m., pl. teogónici; f. teo­gónică, pl. teogónice

teogonic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TEOGÓNIC, -Ă, teogonici, -ce, adj. Care aparține teogoniei, privitor la teogonie. [Pr.: te-o-] — Din fr. théogonique.