tenebră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TENÉBRĂ, tenebre, s. f. (
Livr.; rar la
sg.) întuneric deplin; întunecime, obscuritate, beznă. – Din
fr. ténèbres, lat. tenebrae.tenebră (Marele dicționar de neologisme, 2000)TENÉBRĂ s. f. 1. (pl.) întunecime profundă, beznă, întuneric; obscuritate. 2. (fig.) necunoaștere, ignoranță. (< fr.
ténètres, lat.
tenebrae)
tenebră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tenébră (
livr.)
(-ne-bră) s. f.,
g.-d. art. tenébrei; pl. tenébretenebră (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TENÉBRĂ, tenebre, s. f. (
Livr.; rar la
sg.) întuneric deplin; întunecime, obscuritate, beznă. — Din
fr. ténèbres, lat
tenebrae.