tendon - explicat in DEX

tendon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TENDÓN, tendoane, s. n. (Anat.) Fascicul subțire, fibros, de culoare albă, format din țesut conjunctiv foarte rezistent, cu ajutorul căruia mușchii se fixează pe oase. – Din fr. tendon.

tendon (Dicționar de neologisme, 1986)
TENDÓN s.n. Țesut fibros și rezistent, de culoare albă, cu ajutorul căruia se fixează mușchii de oase; ligament. [< fr. tendon].

tendon (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TENDÓN s. n. fascicul de țesut fibros și rezistent, cu ajutorul căruia mușchii se fixează de oase. ♦ ~ ul lui Ahile = tendon care prinde mușchiul triceps de calcaneu. (< fr. tendon)

tendon (Dicționaru limbii românești, 1939)
*tendón n., pl. oane (fr. tendon, d. mlat. tendo, téndinis). Anat. Capătu unuĭ mușchĭ. Tendonu luĭ Ahile, tendonu cel gros de deasupra călcîĭuluĭ în amintirea răniĭ de care a murit acest eroŭ, vulnerabil numaĭ în acest loc).

tendon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tendón (ligament) s. n., pl. tendoáne

tendon (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tendon m. Anat. fâșie fibroasă ce leagă mușchii de oase.

tendon (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TENDÓN, tendoane, s. n. (Anat.) Fascicul subțire, fibros, de culoare albă, format din țesut conjunctiv foarte rezistent, cu ajutorul căruia mușchii se fixează pe oase. — Din fr. tendon.