tenebre (Dicționar de neologisme, 1986)
TENÉBRE s.f.pl. (Liv.) Întunecime, beznă, întuneric, obscuritate. [Sg. tenebră. / < fr. ténèbres, cf. it. tenebre, lat. tenebrae].
tenebre (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tenebre f. pl. (poetic) întuneric: a codrului tenebre, poetic labirint EM.