țencușă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚENCÚȘĂ, țencușe, s. f. (
Reg.)
1. Bucățică lunguiață și ascuțită care se taie și se scoate dintr-un pepene, dintr-o pâine etc. pentru a fi gustată. ♦ Așchie.
2. Numele unui joc asemănător cu țintarul. –
Et. nec. Cf. germ. Zinke.