tencuĭală - explicat in DEX

tencuială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TENCUIÁLĂ, tencuieli, s. f. Strat de mortar care se așterne pe ziduri și pe tavane pentru a le proteja și pentru a obține suprafețe netede, cu aspect plăcut. ♦ Tencuire, tencuit¹. [Pr.: -cu-ia-] – Tencui + suf. -eală.

tencuială (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
tencuială s. f. sg. 1. fard de obraz. 2. (prin ext.) machiaj.

tencuială (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tencuiálă s. f., g.-d. art. tencuiélii; pl. tencuiéli

tencuială (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TENCUIÁLĂ, tencuieli, s. f. Strat de mortar care se așterne pe ziduri și pe tavane pentru a le proteja și pentru a obține suprafețe netede, cu aspect plăcut. ♦ Tencuire, tencuit¹. [Pr.: -cu-ia-] — Tencui + suf. -eală.

tencuĭală (Dicționaru limbii românești, 1939)
tencuĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a tencui. Substanță cu care se tencuĭește (var amestecat cu nisip, ciment, lut). V. mortar.