temut - explicat in DEX

temut (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TEMÚT¹ s. n. 1. (Rar) Temere. 2. (Înv.) Gelozie. – V. teme.

temut (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TEMÚT², -Ă, temuți, -te, adj. Care inspiră teamă, de care te temi. – V. teme.

temut (Dicționaru limbii românești, 1939)
temút, -ă adj. De care se teme lumea: om temut. (Om, femeĭe de temut, de care trebuĭe să te temĭ). S. n. fără pl. Gelozie: o chinuĭa temutu.

temut (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
temút (rar) s. n.

temut (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
temut a. de care se teme. ║ n. gelozie.

temut (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TEMÚT¹ s. n. 1. (Rar) Temere. 2. (înv.) Gelozie. — V. teme.

temut (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TEMÚT², -Ă, temuți, -te, adj. Care inspiră teamă, de care te temi. — V. teme.