temnicioară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TEMNICIOÁRĂ,temnicioare, s. f. Diminutiv al lui temniță. – Temniță + suf. -ioară.
temnicioară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) temnicioáră s. f., g.-d. art. temnicioárei; pl. temnicioáre
temnicioară(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TEMNICIOÁRĂ,temnicioare, s. f. Diminutiv al lui temniță. — Temniță + suf. -ioară.