temniță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TÉMNIȚĂ, temnițe, s. f. Închisoare, pușcărie. ♦ (
Jur.)
Temniță grea = pedeapsă privativă de libertate, care se aplica pentru unele infracțiuni calificate crime și care se executa în penitenciare cu regim sever. [
Pl. și:
temniți] – Din
sl. tĩmĩnica.