teist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TEÍST, -Ă, teiști, -ste, s. m. și
f. Adept al teismului
1. – Din
fr. théiste.teist (Dicționar de neologisme, 1986)TEÍST, -Ă adj. Referitor la teism
1, propriu teismului
1. [Pron.
te-ist. / cf. fr.
théiste].
teist (Marele dicționar de neologisme, 2000)TEÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al teismului
1. (< fr.
théiste)
teist (Dicționaru limbii românești, 1939)*teíst, -ă s. și adj. Adept al teizmuluĭ [!]. V.
ateŭ.teist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)teíst s. m.,
pl. teíștiteist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)teist m. partizan al teismului.
teist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TEÍST, -Ă, teiști, -ste, s. m. și
f. Adept al teismului
1. — Din
fr. théiste.