tejghea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TEJGHEÁ, tejghele, s. f. 1. Masă sau suport lung și îngust pe care vânzătorul își expune marfa și servește pe cumpărători.
2. Masă de lucru a unui meseriaș. – Din
tc. tezgah.tejghea (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)tejgheá (-éle), s. f. –
1. Masă pe care se expune marfa. –
2. Masă de lucru pentru meseriași. –
3. Ladă, cutie. –
Var. tijghea, teșghea. Tc. (
per.)
tezgiah (Șeineanu, II, 357; Ronzevalle 65),
cf. alb.,
bg. tezgiah, sb. tezgia. –
Der. tejghetar, s. m. (vînzător la tejghea; casier), din
tc. tezgiathar.tejghea (Dicționaru limbii românești, 1939)tejgheá f., pl.
ele (turc.
tezgiah, d. pers.
dest-giah, „locu unde lucrezĭ cu mînile [!]”, d.
dest, mînă. V.
testea, testemel).
Munt. Mold. Masa de lucru a tîmplaruluĭ, a croitoruluĭ ș. a. Masa la care negustoru primește baniĭ mușteriuluĭ și pe care ține și puțină marfă. Scăunoaĭe. – În Munt. maĭ des
tijghea. V.
cobilă, tarabă, contuar, receptură.tejghea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tejgheá s. f.,
art. tejgheáua, g.-d. art. tejghélei; pl. tejghéle, art. tejghéleletejghea (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tejghea f.
1. masa de lucru a dulgherului, a croitorului, etc.:
croitorii se serviau de foarfecile cele mari de tejghea GHICA;
2. masa pe care se numără bani (în cârciume). [Turc. TEZGHIÀ, atelier, masă de lucru, contoar (lit. locul unde se lucrează cu mâinile)].
tejghea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TEJGHEÁ, tejghele, s. f. 1. Masă sau suport lung și îngust pe care vânzătorul își expune marfa și servește pe cumpărători.
2. Masă de lucru a unui meseriaș. — Din
tc. tezgah.